AIKIJUTSU - secretul succesului din KODOKAN JUDO ?

      Tehnicile de lupta fara arme se Intâlnesc in Bujutsu japonez de foarte multa vreme. Primele referinte despre aceste metode de lupta fara arme se Intâlnesc In asa-zisele documente istorice japoneze timpurii Kojiki si Nihon Shoki (cronicile japoneze ) si relateza despre Intemeierea familiei Imperiale. Aceste metode sunt cunoscute sub denumirea de Jujutsu, din timpul perioadei Muromachi(1333-1568), conform Densho (pergamente ce se transmiteau mai departe ) si vechilor documente.

      Jujutsu a cunoscut o maxima Inflorire Intre secolele 11 si 19, perioada ce a constituit de fapt anii de maxim avânt ai artelor martiale atât In luptele cu arme cât si fara arme. Acestea combinau atât tehnici de pumni, picioare, lovituri la distante mai mari, lovituri scurte, prize si proiectii cât si fixari si strangulari pentru a-l controla pe adversar.

       Insa Incepând cu 1868 JAPONIA intra Intr-o noua perioada a istoriei. Dupa ce rasturnarea dinastiei Tokugawa In epoca Meiji, perioada de dominatie a samurailor a luat sfârsit. Intr-un edict din 1879 se revendica independenta samurailor si abolirea privilegiilor acestora. In JAPONIA a Inceput procesul modernizarii cu influente din vest. Ca urmare toate vechile scoli de arte martiale - BUJUTSU RYU HA se gaseau Intr-o situatie critica din urmatoarele doua motive :
1. dupa ce situatia buna a samurailor a disparut acestia si-au pierdut baza sociala
2. reforma in domeniul militar si tehnic era facuta In maniera vestica si asadar supravietuitorii artelor martiale traditionale erau aproape compromisi.

       Scolile de jujutsu veneau de la sate la oras si din aceste motiv erau expuse si altor ryu-ri. In acele timpuri erau multe concursuri intre scolile de jujutsu deoarece fiecare dorea sa-si dovedeasca superioritatea. Multe stiluri de jujutsu au disparut, iar unele chiar nejustificat. Jujutsu incepe sa capete o reputatie din ce in ce mai proasta iar praticantii lui erau considerati ca fiind niste oameni ce creau numai necazuri. Din aceasta cauza practicarea Jujutsu-lui era din ce In ce mai restrânsa. Era nevoie de o reforma radicala In Bu-Jutsu pentru ca aceste vechi scoli sa se transmita mai departe. Insa Incepând cu 1882 lucrurile se schimba – maestrul JIGORO KANO fiind cel ce a creat un nou sistem de lupta JUDO. KANO a inceput prin a studia diverse scoli de JUJUTSU, el a studiat cu maestrii Heinosuke Yagi si Hachinosuke Fukada scoala TENSHIN SHINYO RYU. Mai târziu a studiat de asemeni sub tutela lui TSUNETOSHI Iikubu - KITO RYU.

La Inceput scoala infiintata de el era considerata ca oricare alta scoala de jujutsu insa s-a dovedit a fi cu totul altfel deoarece existau o serie de principii diferite de cele ale scolilor vechi. Inlocuind cuvântul "jutsu" cu "do" (cale spirituala ) KANO afirma ca scopul principal era o imbunatatire moral-mentala pâna la atingerea eticului ideal. Ideea lui KANO a fost acceptata si tot asa au luat nastere mai târziu artele martiale moderne (Gendai Budo) precum Kendo, Iaido, Kyudo, Aikido, Karatedo, si altele.

Cele mai importante dintre teoriile sale despre arte martiale s-au dezvoltat din studiile acestuia despre cartile "secrete" HONTAI si SEIKO care vorbesc despre fundamentele NAGE (proiectii) prin principiile din KITO RYU Jujutsu. Toate acestea Impreuna cu cunostintele sale despre lupta, din Tenshin Shinyo–Ryu l-au determinat pe KANO sa se retraga la templul Eishoji pentru a dezvolta propria metoda de lupta, JUDO. Denumirea nu era noua In contextul jujutsu-lui dar mai mult ca principiu ; ceea ce facea jujutsu lui KANO diferit era modul sau de abordare al antrenamentului .Incercand sa pastreze tehnicile de jujutsu,care Insa avea o reputatie foarte proasta, el a schimbat intrega filosofie despre arta sa. KANO sublinia aspectul fizic deosebit al artei, modificand tehnicile pentru a le prezenta intregului public, fiind sugerat de asemeni si aspectul sportiv al artei sale. KANO a aranjat KATA in asa fel pentru a asigura siguranta si buna dispozitie In timpul antrenamentului, dar a pastrat SHIAI (concurs) pentru a testa tehnicile in situatii de semi-lupta. KANO este cel care a introdus de asemeni si sistemul de gradare care consta In grade KYU si DAN (nivel), sistem ce nu a existat pâna atunci ( se pare ca a fost preluat din sistemul universitar nipon de la acea data ). KANO a antrenat de asemeni oficialitati militare si guvernamentale, iar drept urmare popularitatea judo–ului s-a raspândit repede .

Ceea ce este foarte important este faptul KODOKAN JUDO si-a capatat popularitatea datorita AIKI-JUJUTSU-lui. KANO era el insusi un jujutsuka excelent Insa avea totusi nevoie de un om care sa dovedeasca ca arta sa era de "neInvins " si acesta va fi Saigo Shida care isi va schimba numele in Saigo Shiro (1867-1922). Shiro era fiul adoptiv al maestrului de Aikijujutsu Saigo Tanomo (1830-1905). Saigo Tanomo era mostenitorul KARO suprem vasal al lui Matsudaira Katamori In acel timp conducator al clanului AIZU si a studiat Aikijujutsu si Kenjutsu cu Takeda Soemon (1758-1853). Saigo a studiat patru ani Takeda Ryu scoala Inca mai pastrându-si numele si In acele timpuri. Daito Ryu este numele introdus de Takeda Kunitsugu folosit cel mai mult de Takeda Sokaku . Shiro Saigo a devenit maestru de Daito-Ryu cand era foarte tanâr. Shiro Saigo a venit In Tokyo la vIrsta de paisprezece ani pentru a cauta un instructor de jujutsu insa a fost recrutat de Jigoro Kano pentru a fi "reprezentantul" sau pentru KODOKAN. Acesta este de fapt motivul pentru care Takeda Sokaku a devenit cel mai bun maestru in locul Shiro Saigo. Saigo era recunoscut avand o abilitate deosebita si forta la o varsta mica, el atingInd nivelul de GODAN la vârsta de 21 de ani. In cadrul concursurilor organizate Intre Kodokan si scolile de Jujutsu, Saigo i-a Infrânt usor pe toti oponenti sai folosindu-se In mod deosebit de tehnica sa favorita YAMA ARASHI. Kodokan si-a dovedit eficienta datorita Aikijujutsu-lui, cele mai multe dintre tehnicile folosite de Saigo nefiind invatate de la Kano. Aikijujutsu avea peste o mie de tehnici in timp ce Kodokan numara In jur 150.Dupa multi ani Saigo a renuntat atât la Aikijujutsu cIt si la Kodokan Judo devenind reporter si maestru de Kyudo (tragere cu arcul). Saigo Shiro, probabil unul dintre cei mai buni jujutsuka, a murit la 23 decembrie 1922 la vârsta de 57 de ani. CInd JUDO a intrat in secolul XX multe KORYU "scoli vechi" disparusera sau erau pe cale de disparitie. Acesta era momentul potrivit pentru ca JUDO sa devina puternic. Kano a facut JUDO-ul sau un standard de educatie fizica pentru Politia japoneza si pentru armata . In 1889 KANO l-a trimis pe Yamashita Yoshiaki In Statele Unite pentru a preda JUDO la universitatea HARVAD si la academia ANNAPOLIS. Odata cu prezentarea Judo-ului in Statele Unite popularitatea sa a crescut considerabil.

In concluzie se poate afirma ca desi Kano s-a folosit de Aikijujutsu pentru ca Judo-ul sau sa devina celebru, el a facut totusi un mare serviciu Jujutsu-lui. Daca nu ar fi existat un interes serios pentru tehnicile de lupta dezvoltate prin Judo, poate multe din scolile vechi de jujutsu nici nu ar mai fi existat azi. JIGORO KANO a murit In timpul unei calatorii pe mare In 1938 iar In zilele noastre JUDO este practicat In toata lumea fiind si un sport olimpic.